Bună,
Mă înclin în fața fiecărui om! A fiecărui om,
indiferent dacă se iubește pe sine sau nu. Zic asta pentru ca EU nu mă iubesc
pe mine și știu cât de dureros este să simți asta. Este vorba de ură, durere,
agitație, nu mă văd suficientă, pentru job, pentru familie, pentru prieteni,
pentru mine... pentru nimeni și nimic. Mă văd bine doar în relație cu ceilalți.
Mă văd bine doar dacă alții nu sunt buni. Și ce credeți că simt la finalul
zilei, după ce m-am comparat cu ceilalți și, poate, m-am purtat urât cu
ceilalți? Mă urăsc și mai mult! De ce? Mă urăsc pentru că nu mă văd suficient
de bună, pentru că îmi fac singură rău, emoțional și fizic, dar și pentru că
simt că nu mă iubesc. Iar eu vreau iubire! Dar mă urăsc și pentru că mă port cu
ceilalți cum mă port. Îmi dau seama că este greșit, sufăr de fiecare dată când
mă compar și fac rău.
De ce nu mă opresc?
În ultima perioadă nu am mai făcut terapie, nu
mi-am mai permis, financiar, dar și în ceea ce privește timpul. Și se simte! E
nevoie să caut o soluție pentru asta. Sunt genul de om care are nevoie de
terapie ca să mă echilibrez. E nevoie să vorbesc cu cineva regulat despre cât
de mizerabilă sunt, să plâng pentru asta și să plec de acolo auzind că sunt OM.
De ce nu mă iubesc?
Vreau, am nevoie...este o nevoie, vreau să mă
iubesc. Eu caut în exterior iubirea, alinarea, înțelegerea, respectul, toleranța,
etc. Acest „etc.” cuprinde tot ce este pozitiv în lume și se revarsă în sine.
Este vorba de iubire, de un singur, simplu, scurt cuvânt, care înseamnă, cel
puțin pentru mine, un sens în viață. Mult timp am căutat sensul meu în viață...
Stop! Cred că am mai spus asta o dată... Mereu, mereu inventez apa caldă. Vreau
să mă iubesc! Ăsta este sensul meu în viață: să mă iubesc, să ajung să mă iubesc.
De ce mă chinui singură?
Însă nu știu cum să fac asta! Cum fac asta? Mă
gândeam să fiu blândă cu mine. E nevoie să mă gândesc la validare, apreciere,
iubire, respect, să îmi ofer înțelegere. ”Atât pot în acest moment”. „Asta sunt
în acest moment”. „E ok! Sunt ok”. Am avut aseară un moment bun, de introspectivă,
în care am realizat de ce nu mă opresc din a urî, de ce nu mă iubesc și de ce
mă chinui pe mine. Două ore foarte bune! Înainte, când am mai realizat
lucrurile acestea (pentru că nu este prima oară) am făcut planuri, mi-am dat
termene până când să mă iubesc și am pus și mai multă presiune pe mine. Acum
cred că scopul meu poate fi atins doar prin înțelegere și blândețe.
Pentru ce mă pot iubi?
Scopul meu este să fiu blândă, înțelegătoare și
răbdătoare cu mine! Îmi ofer blândețe pentru momentul prezent, când sunt agitată,
pentru nu mă cred în stare să mă iubesc. Îmi ofer înțelegere pentru cine sunt. Îmi
ofer răbdare pentru proces.
Vă iubesc,
Fata în căutarea sensului vieții
0 Comments