Fata în căutarea sensului
  • Home
  • Carți
  • Arta
    • Acrilyc
    • Watercolour
      • Tree
      • House
      • Sky
      • Sea
      • Landscape
    • Oil
    • Marker
  • Contact Us

Cărți

Cărți

Gânduri

Gânduri

Desene

Desene

Muzică

Muzica

Bună, cititorule,


Nu știu dacă o urmăriți pe Ștefania Istrate... Ea are un canal de youtube care este focusat pe partea aceasta de   booktube. Este o creatoare de conținut devotată și responsabilă, care postează lunea și joia.


Ea împreună cu soțul ei au creat o bibliotecă virtuală unde românii pot înregistrata cărțile pe care le citesc, le-au citit și pe care urmează să le citească. Această platformă se numește: HEY BOOKS.   Mai multe detalii puteți să aflați chiar de la ei:



Apreciez mult efortul pe care unii români îl fac în a crea ceva pentru alții. Înregistrarea pe platformă este gratuită.

Îmi vine greu să cred, dar așa este, doi români au rupt din timpul lor pentru a oferi ceva incredibil cititorilor.

Diferența dintre HEYBOOK și GoodReads este că prima platformă este destinată cititorilor români. În cazul GoodReads poți să găsești cărți în limba română, pe HEYBOOKS găsești cărți doar în limba română. Aici poate să fie o mică problemă pentru cei care citesc și în alte limbi. De asemenea, procesul de dat note este diferit, pe HEYBOOKS este mai complex, există mai multe criterii.

Încă nu au fost introduse toate cărțile în bibliotecă, deoarece acest proces este unul de durată, așa că există posibilitatea să lipsească câteva. Dar intrați pe canalul Ștefaniei Istrate și îi scrieți acolo titlul cărții și ea îl introduce.

 

Respect!


Mă înclin,

Fata în căutarea sensului


 


 Bună, dragul meu cititor,

Fata în căutarea sensului a fost rugată să-și analizeze comportamentul... în special cel legat de furie. Am scris de mai multe ori pe acest blog că am probleme cu gestionarea emoțiilor, în special cu cele din zona negativă. Eu nu fac diferența între supărare, furie, ciudă, mâhnire, nervozitate și multe altele. Am încercat, la sugestia terapeuților mei, să fac un jurnal al emoțiilor. Uneori cred că este mai bine să nu-ți cunoști emoțiile, să te închizi în tine, să te rupi de realitate, de lume, să stai așa izolat... Sună atât de frumos, chiar și acum... sună ușor, poate prea ușor. Este mai plăcut să fugi, să te ascunzi, să uiți de tine... Dar trăiesc într-o lume în care există și alți oameni, de bine, de rău, este nevoie să interacționez. Iar eu, cea sălbatică și plină de emoții negestionate, sufăr! De ce? Pentru că nu pot vorbi, sunt mereu crispată, anxioasă, cu multă teamă în mine, ca un balon umplut la maxim. Iar în loc să mă dezumflu, eu explodez.

Nu caut soluții, nu caut scuze. Poate era bine să caut soluții. Hahahha... Dar actualul terapeut mi--a spus să aleg să trăiesc. Nu să exist, nu să fug prin viață, ci să trăiesc. Asta înseamnă că alegi zi de zi, clipă de clipă, să fii fericit, să înfrunți gândurile anxioase care îți spun să fugi. Mai bine spus, să stai cu tine, tu cu tine,  și să vezi ce poți face ca să trăiești, ce îți aduce bucurie. Pentru cineva care să trăiești reprezintă o frică și ideea de moarte nu pare o grozăvie, pare un țel greu de atins.

Ce vreau să fac?

O să aleg... Nu, „o să”, ci „aleg”! Aleg să trăiesc, să mă bucur, să îmi fac planuri, să sufăr puțin dacă lucrurile nu ies așa cum vreau. Dar sunt optimistă... Pe cine păcălesc? Nu cred nimic! Mintea mea fuge, sunt pe pilot automat, scriu ce cred, dar nu simt ce scriu.

Ca și până acum, eu caut o soluție în exterior, găsesc scuze și mă plâng. Poate ar fi mai bine să stau izolată de lume... Dar... Dar măcar în scris, măcar rațional, să știu că nu e bine...O să Lucrez cu mine. Ce atâta lucru? Ce este atât de mult de gândit? Totul este de simțit. Dar când nu știi ce ... când crezi că suferi mai mult simțind decât gândind, când plângi în pumni pentru că nu te placi, atunci e mai bine să ...

Da, o să ies la căței. O să îi mângâi. Eu o să plâng cu jale și ei o să stea lângă mine.

Speranță că o să fiu mai bine? Știți ce este cel mai rău? Că viața mea este bună! Știu că sunt norocoasă, am cam tot ce am nevoie, atât material cât și „oameni care țin la mine”.  Nu am motive să fiu în depresie. Am ascultat un interviul al solistului de la Linking ParK, Chester, acum câțiva ani în care discuta despre depresie și despre tiparele în care tot intră și nu poate ieși.  Dacă țin bine mine, spunea că depresia nu apare atunci când se întâmplă ceva rău, ci când nu vezi nimic bun, chiar și când se întâmplă lucruri bune. O să pun o melodie de la ei, poate cea mai cunoscută.

Viața merge, tu exiști pe lângă ea. Aici nu este vorba de ce lași în urmă, de ideea de copii, copaci plantați sau așa mai departe. Important este să aleg în fiecare clipă să fiu bine. Da, o să mai cad, evident, dar o să fie din ce în ce mai rar. Pot începe procesul mai târziu sau acum. Dacă încep mai târziu, miza pierdută nu este timpul, ci toate emoțiile negative, frustrările, care se adună și creează un „balon de chin”. Dacă începi mai devreme, adică să te ridici cât mai repede de jos, din acea groapă plină de noroi și gânduri bolnave, atunci procesul o să devină mai ușor. În asta chiar cred. Mi-ar plăcea să citească un psiholog ceea ce am scris aici și să îmi spună cum a decurs procesul. Am trecut de la o stare la alta atât de ușor, într-un timp atât de scurt, încât aș spune că am un border. Hahaha!

Vă salut,

Fata în căutarea sensului

 

 



 Buna, dragul meu cititor,


Am venit aici, cu jale, să vă spun că nu mă pricep la sport. Am avut mai multe tentative de a mă apuca de unul. Inițial doream doar să le enumăr, dar mă gândesc să vă dau și motivele pentru care m-am lăsat de fiecare. 

- Caiac: Eu am probleme cu spatele... dar grija mea era că nu-mi lucrez picioarele, care sunt "grase".

-  Tenis: Am vrut să mă apuc, dar am renunțat repede la idee pentru că nu aveam un teren în zonă.

- Sală - la aparate: Am fost de câteva ori, am executat exercițiile fără să fac o încălzire în prealabil și am ajuns la medic. 

- Sala - aerobic: Nu am nici o scuză... Am fost la mai multe săli, mai mulți instuctori, mai multe tipuri de clase... De fiecare dată am renunțat. Oare am renunțat pentru că nu am ajuns la medic? Ha... 

- înot: S-a deschis un bazin chiar lângă mine, la zece minute de mers pe jos... Înainte de asta am luat lecții de înot, persoana cu care făceam era super ok, dar începuse să fie din ce în ce mai greu și am renunțat. Motivul oficial? Frica de apă. 

- Mișcare acasă - yoga. A fost foarte bine o perioadă. Am "practicat" acum câțiva ani, aproape 30 de zile, în fiecare zi. Mă simțeam bine. Dar în acea perioadă a murit tatăl meu și nu am mai lucrat... Și cred că asociez...

- Mișcare acasă - pe baza unui program dat de o aplicație pe telefon. Tot așa, două săptămâni. Nu m-am ținut, cu toate că lucram picioarele. Haha! Acum nu prea mai pot face mișcare de acasă pentru că m-am mutat și unde stau acum nu mai e spațiu.    

- Box: Nu mă întrebați ce a fost în capul meu. 


Eu am postat de multe ori "anunțuri" în care vă povesteam noile mele gânduri, planurile mele...dar niciodată nu m-am ținut de ele. Nu vreau să vă promit nimic, pentru că, nu o să mă țin.

În curând o să mă apuc de planurile pe 2025 vs 2026. O să le postez pe luni - marți...

O să organizez și mai bine blogul, e nevoie să fac ceva în acest sens. 

Ce pot să vă spun din experiența mea de sportivă este să vă faceți mereu încâlzirea.


Mulțumesc!


Cu stimă,

Fata în căutarea sensului

 Bună, dragii mei cititori,

Am luat decizia de a urma un curs de inteligență artificială (AI) pe Coursera. Nu vă pot oferi foarte multe detalii, pentru că încă nu l-am terminat. Totuși, sunt surprinsă de cât de ușor este astăzi să urmezi cursuri online. Eu sunt obișnuită cu modul clasic de a învăța — să mă înscriu la un curs fizic, într-o facultate sau instituție acreditată, să am un profesor în fața mea și un orar pe care trebuie să îl respect.
Pe Coursera, însă, te poți înscrie la mai multe cursuri și poți parcurge modulele atunci când ai timp. Îți oferă multă libertate și îți permite să jonglezi cu toate celelalte lucruri care se întâmplă în viața ta.

Eu m-am înscris la cursul „AI Essentials” de la Google.

În cadrul acestuia am avut un exercițiu în care trebuia să generăm un text și o imagine folosind Gemini. Pentru cei care nu știu, Gemini este AI-ul creat de Google. Am fost șocată să văd rezultatele — de la textul emoționant, la imaginea generată în doar câteva secunde, până la ideile pe care mi le oferea. Și atunci m-am întrebat: Ce se va întâmpla cu noi? Ce vom mai lucra dacă AI-ul poate face atât de multe lucruri?

De exemplu, acum testez și Grammarly, ca să văd cum funcționează. Oare va mai fi nevoie să mă perfecționez la limba română, având în vedere că există atâtea instrumente care îți corectează automat ceea ce scrii?

La final, o să vă arăt postarea pe care mi-a generat-o Gemini, împreună cu imaginea pe care el a considerat că se potrivește cel mai bine cu aceasta.


"✨ Căutarea mea: Zborul de încercare spre un sens

Hei, dragilor!

Știu că mulți dintre voi sunteți aici pentru că, la fel ca mine, vă întrebați adesea: „Care e, de fapt, scopul meu?” Este o întrebare uriașă, care poate părea copleșitoare. Ca și cum ar trebui să existe un panou luminos, gigantic, care să-ți spună clar: „Tu ești MENIT să faci asta!”

Ei bine, lasă-mă să-ți spun un secret: la mine nu a apărut niciun panou. Nici o voce celestă, nici un moment aha de tip Hollywood. Călătoria mea spre găsirea sensului este, de fapt, o colecție de mici pași nesiguri, de multe încercări și de și mai multe renunțări.

Harta (sau lipsa ei)
Micul pas de azi

Am citit cărți, am ascultat podcasturi, am meditat... Am încercat să găsesc formula magică. O vreme, am crezut că trebuie să am un singur scop mare, măreț, care să-mi definească absolut tot. Dacă nu-l găseam, simțeam că eșuez. Apoi, am realizat cât de multă presiune îmi puneam singură.

Scopul nu e o destinație fixă, nu-i așa? E mai degrabă direcția în care aleg să merg astăzi.

În fiecare dimineață, când mă trezesc, nu pornesc în căutarea Marelui Sens. Îmi pun întrebări mai mici, mai blânde:

  • Ce mă entuziasmează azi?

  • Cum pot fi de folos cuiva, chiar și puțin?

  • Ce aș vrea să învăț nou astăzi?

Și ghici ce? Răspunsurile la aceste mici întrebări sunt cărămizile care îmi construiesc drumul.

Zilele trecute, am petrecut o oră ajutând o prietenă să-și organizeze ideile pentru un proiect. Nu e „scopul vieții” mele să fac brainstorming, dar acea oră m-a făcut să mă simt vie, utilă și conectată. Am simțit că aici și acum are sens. Poate că scopul nu e un singur lucru, ci o colecție de momente de sens.

Așa că, iată unde sunt acum: nu am toate răspunsurile. Încă mă rătăcesc. Încă am zile în care mă simt confuză. Dar am o liniște nouă, o acceptare că e în regulă să explorezi. Fiecare pas, fie că e spre succes sau spre o lecție dureroasă, mă aduce mai aproape de a înțelege cine sunt și ce pot oferi lumii.

Scopul meu, deocamdată, este să trăiesc conștient și să fiu blândă cu mine pe acest drum. Sper ca acest mic fragment din călătoria mea să te inspire să faci și tu un pas, oricât de mic, astăzi.


"

Mă sperie să citesc ce mi-a generat. Pentru voi cum e ? Folosiți AI?

Cine sunt eu?
Azi sunt tot eu, mâine sunt tot eu, mereu o să fiu eu.

Bună, dragul meu fan de anime-uri,

Am vorbit pe acest blog despre cărți, muzică, furie, k-pop și despre cum gândurile negative îmi conduc viața... dar nu am discutat încă despre o operă de artă: Attack on Titan.

Nu știu cum să vorbesc despre acest anime fără să îți recomand să asculți Shinzou wo Sasageyo de Linked Horizon. Aici am pus intro-ul din sezonul 2, care, în opinia mea, este cel mai bun. Mi-a plăcut enorm.

Bun! Să începem!

Acest anime nu este pentru copii! Mor personaje într-un ritm care îl face pe George R.R. Martin să pară un clovn, iar Game of Thrones o poveste pentru bebeluși!

Uită-te la primul episod și apoi revino la această recenzie, pentru că vrei să intri în acest univers fără să știi nimic dinainte.

Acum că ai revenit, e timpul să discutăm despre ce este corect și greșit... Glumesc! Numai Eren poate decide asta...

„Povestea îl urmărește pe Eren Yeager, care, după un eveniment devastator, jură să elimine toți titanii. Pe parcurs, serialul evoluează de la un simplu conflict «oameni vs. monștri» către o explorare profundă a libertății, moralității, identității și naturii umane.”

Ce înseamnă “titan”? Ai văzut primul episod, da? Sunt niște uriași cu formă umană, care mănâncă oameni. Dar care este motivul? De ce fac asta? Cine este Mikasa? Dar Levi? O, Doamne, Levi!

Lăsați-mă pe mine! Uitați-vă la anime!

Eu plec să îl revăd!

Fata în căutarea sensului

 Buna, dragul meu cititor,

Este duminică, 26.10.2025, și eu vin la voi cu o sugestie de trupă k-pop: Stray Kids. Am mai scris aici, pe blog, despre cât de mult îmi place această trupă și cât de mult mă ajută să mă adun. Trupa este formată din opt membri: Bang Chan, Lee Know, Changbin, Hyunjin, Han, Felix, Seungmin și I.N.

Melodia despre care vreau să vă vorbesc astăzi este "Social Path (feat. LiSA)". LiSA este o cântăreață japoneză a cărei carieră este strâns legată de intro-urile anime-urilor, așa că această melodie are un vibe de anime. Dacă vă plac anime-urile, atunci o să adorați această melodie.

De ce îmi place atât de mult? Melodia a fost scrisă de Bang Chan și descrie experiența lui din perioada de trainee. El s-a născut în Australia, și la vârsta de 13 ani a plecat în Coreea ca să își urmeze visul. A durat mulți ani până s-a lansat, o perioadă de timp fiind chiar singur în cămin pentru că ceilalți prieteni ai lui se lasaseră deja. Apoi l-a cunoscut pe Han. Apoi pe Changbin. Au format împreună 3RACHA (echipa de producție și rap). Pentru cineva ca mine, care renunță după fiecare obstacol, chiar și după cele minuscule, ei sunt o sursă de inspirație. Sunt diferiți și au rămas fideli stilului lor. În 2017, Bang Chan a primit oportunitatea de a-și forma echipa, ceva ce, în k-pop, nu s-a mai auzit. Nu a renunțat la visul lui, a suferit, e adevărat, dar asta nu l-a oprit.


Să fim Bang Chan.

Eu sunt Fata în căutarea sensului, dar astăzi sunt Bang Chan. 

 Bună, dragul meu cititor,

Am revenit cu un update la postarea Agresivitatea . 


1.  Nu sunt mereu furioasă. 

O să pornesc de la asta... Dacă ne uităm la roata emoțiilor observăm că există multe emoții în zona "negativă", cum ar fi iritarea, nervozitatea, panica, rușinea, frica... Nu există doar furie. Eu credeam că sunt mereu furioasă, dar poate sunt iritată sau tristă. Furia este la nivelul 20 dacă ne gândim la o scară, în timp ce iritarea este la un... 10. 

2. E nevoie să pun întrebările potrivite

Eu înainte mă întrebam "Sunt furioasă?". Dar ideea este să mă întreb ce simt cu adevărat. Poate nu este furie. Real vorbind nu pot să fiu nervoasă tot timpul. Atunci... ce simt cu adevarat? Unde simt emoția respectivă în corp? În piept, în brațe... Pot respira complet?  Adică, care sunt senzațiile mele? Din câte am observat furia o simt în brațe, le simt greoi. De asemenea, dacă sunt extrem de furioasă, cam pe la nivelul 21, am și maxilarul încleștat. La voi cum e?

3. Să simt emoția respectivă

Lucrez în a-mi permite să simt furie sau orice altă emoție negativă... să o las să treacă. Eu vreau ca ceilalți să fie "ok" cu mine, să mă placă. Eu cred că nu m-ar plăcea dacă aș arăta că sunt furioasă. Din acest motiv, ascund ceea ce simt ... sau cel puțin, eu asta încerc. Adevărul este că nu reușesc să păcălesc pe nimeni, iar eu sunt în continuare furioasă. Furia este o emoție explozivă, care durează câteva minute. Însă eu stau cu ea cu zilele, pentru că o țin așa: mocnind. Și îmi face rău. Mă doare să spun asta, dar eu sunt cel mai mare dușman al meu. 

Mă înclin în fața tuturor emoțiilor.

Fata în căutarea sensului 

Older Posts Home

ABOUT ME

Eu sunt "Fata în căutarea sensului". Dar tu? Cine ești când simți tristețe? Unde ești cu gândurile când simți furie? Eu sunt aici cu tine și lângă tine.

POPULAR POSTS

  • Mișcare pentru trup și suflet
Powered by Blogger

Report Abuse

Eu, tu și un "sens"

My photo
Fata în căutarea sensului
View my complete profile

Search This Blog

Labels

  • Anime
  • Asertivitate
  • Cărți
  • Desene
  • Gânduri
  • Muzica

Home

  • Casa veseliei de Edith Wharton

Sensul nostru

Nu rata nicio emoție!

Fii alături de mine în căutarea sensului!

Designed by OddThemes | Distributed by Blogspot