Of, Doamne! Am vrut să postez un mic desen, dar nu îmi place cum mi-a ieșit. Nu zic asta pentru că sunt perfecționistă, ci pentru că chiar nu este bun. Am încercat de săptămâna trecută să pictez o păpădie. Știu, pare banal... Am urmărit tutoriale... nimic. Am cumpărat pensule noi, mai subțiri, care m-au ajutat, dar nu au rezolvat problema. Acrilice noi, care nu înseamnă că sunt cu mult mai bune decât ce aveam deja. Am cumpărat tot. Am consumat bani pe lucruri materiale, dar dacă mâna asta a mea nu desenează cum trebuie... nu am ce să fac. Bine, pot să exersez și în ani să reușesc să desenez o păpădie.
Dar, uite-mă aici, renunțând prea repede. Mă infurii pe mine că nu desenez bine. Mă înfurii pe mine că nu sunt o pictoriță bună. Orice ar însemna acest "bine" și "bună". Dar cel mai important: vreau ca fără perseverență și consecvență să am rezultatele dorite. Sper că nu sunt singura!
Am cumpărat tot ce se putea cumpăra, de parcă acestea ar putea să înlocuiască talentul și munca. Aș putea să generalizez puțin... Asta dacă îmi dați voie. Mă infurii pe ceilalți oameni când ceva nu merge bine în viața mea, pentru că este mai ușor. În loc să gestionez problema cu care mă confrunt, eu mă duc la magazin să cumpăr flori și mâncare. Mă înconjor cu scuze ca să nu sufăr. Cred că pot cumpăra cu bani ceea ce oamenii au obținut prin muncă. Mă aștept să obțin ușor ceva ce necesită timp și dedicare. Dar cel mai important: mă aștept ca totul să fie ușor, iar dacă nu este ușor... atunci cea mai plauzibilă soluție este să renunț.
Nu mai doream să postez ceva azi... Nu mi-a ieșit tabloul. Zic eu cu o voce de copil. Nu am ce să scriu... Asta e, renunț! Dar uite-mă aici! Mi-am făcut lapte cu turmeric, am deschis calculatorul și m-am apucat să scriu o recenzie la o carte. Nu pot spune că ceea ce fac eu acum este "ceva", ci este o revărsare de gânduri și frustrări, care sper eu că o să treacă de pragul de conștientizare și că o să ajungă să se concretizeze în acțiuni sănătoase. Cu toate că pare ciudat, eu sunt mulțumită. La fel ca la tablou, totul este despre perspectivă. Nu am desenat o păpădie, dar nu am renunțat; am patru hârtii care pot demonstra asta. Puteam să renunț la a posta ceva azi, dar m-am ținut de cuvânt. Da, era plăcut să am talentul și munca unui artist care nu a renunțat ani de zile, dar mă mulțumesc să am o zi în care mi-am învins frica de imperfecțiune și am postat.
Sunt bucuroasa! Așa cum m-am ținut de cuvând că postez miercurea, vinerea și duminica, așa o să îmi onorez și celelalte situații în care mi-am dat cuvântul.
Dar revenind la păpădie... Cu toate că îmi este rușine și frică să nu se râdă de mine (de parcă între desene și mine ar exista un egal) o să postez duminică cele patru "hârtii". Vă spun de acum că îmi este rușine și frică. Știu că nu sunt bune! Știu! Dar pentru asta am făcut acest blog, ca să înfrunt situațiile neplăcute, a-mi dezvolta perseverența și consecvența. Și cum al putea să înving mai bine rușinea, dacă nu prezentându-ma așa cum sunt.
Voi cum reacționați la imperfecțiune? Sau... Cum reacționați când nu se întâmplă ceva bun în viața voastră? Pentru că voi sunteți mereu alături de mine, o să fiu și eu alături de voi. Puteți să răspundeți în comentarii la cele doua întrebări.
Ați asistat la un episod din "Cu perseverența, consecvența și respectarea cuvântului în căutarea sensului vieții"
Toate cele bune!
Fata în căutarea sensului
0 Comments