Ajută-l, Doamne, pe copil de Toni Morrison

 Dur! Crud! Inuman! 

Ca să vă pot povesti într-un mod corect emoțiile prin care am trecut este nevoie să vă fac o mică prezentare a ultimelor mele lecturi. Încep cu "Bastarda Istanbulului" de Elif Shafak, unde se discută despre genocid. Am trecut la "Iubita mea, Sputnik" de Murakami unde scriitura mi s-a părut îndreptată spre sexualitate. Două cărți scurte, dar puternice, care mi-au trezit emoții atât de veridice, încât încă le mai pot "atinge".

Și trec la această carte.... care are puțin peste 250 de pagini, cu scris mare. Însă, atâta violență și ... și.... pedofilie pe metrul pătrat nu am mai întâlnit. M-a șocat modul brutal al autoarei de a povesti aceste orori. 

Mă întrebam cum este posibil ca toți acești oameni să se fi întâlnit. Dar ăsta este adevărul: oamenii se atrag. Oamenii cu răni asemănătoare se atrag... Rămâne să alegem noi ce învățăm din fiecare experiență.

 

Sinopsis:

"Bride este o femeie superba. Intunecimea pielii ii da o frumusete aparte. Dar aceeasi piele neagra facuse ca venirea ei pe lume sa fie un adevarat soc pentru parintii sai. Cand era mica, ar fi facut orice ca sa-i castige dragostea mamei. Acum, ca sa-si poata trai viata cum se cuvine, Bride trebuie mai intai sa se elibereze de amintirile si minciunile care o tin incatusata. In cel de-al unsprezecelea roman al sau, plasat in zilele noastre, Toni Morrison vorbeste fara ascunzisuri despre felul in care suferintele copilariei au consecinte in viata de adult, transformand ranile si furia personajelor ei in pura frumusete, socand si rascolind emotii deopotriva."

Fata în căutarea sensului:

Da, este despre abuzul față de copii, în special de cel sexual. Spun asta ca să nu fiți surpinși. Eu de multe ori a trebuit să recitesc un paragraf pentru că nu mi-a venit să cred ce am citit. Este ceva brutal în modul în care personejele prezintă realitatea. Nu este o carte pentru oricine. Țin minte că eu am cumpărat-o s-o fac cadou... dar am păstrat-o. Nu pot să spun că este un cadou binevenit. Povestea e brutală. Realitatea pe care o prezintă este la fel de nemiloasă. 


Sper că ororile acestea să se oprească!


Cu speranță,

Fata în căutarea sensului

0 Comments