Bună, dragul meu cititor,
Am revenit cu un update la postarea Agresivitatea .
1. Nu sunt mereu furioasă.
O să pornesc de la asta... Dacă ne uităm la roata emoțiilor observăm că există multe emoții în zona "negativă", cum ar fi iritarea, nervozitatea, panica, rușinea, frica... Nu există doar furie. Eu credeam că sunt mereu furioasă, dar poate sunt iritată sau tristă. Furia este la nivelul 20 dacă ne gândim la o scară, în timp ce iritarea este la un... 10.
2. E nevoie să pun întrebările potrivite
Eu înainte mă întrebam "Sunt furioasă?". Dar ideea este să mă întreb ce simt cu adevărat. Poate nu este furie. Real vorbind nu pot să fiu nervoasă tot timpul. Atunci... ce simt cu adevarat? Unde simt emoția respectivă în corp? În piept, în brațe... Pot respira complet? Adică, care sunt senzațiile mele? Din câte am observat furia o simt în brațe, le simt greoi. De asemenea, dacă sunt extrem de furioasă, cam pe la nivelul 21, am și maxilarul încleștat. La voi cum e?
3. Să simt emoția respectivă
Lucrez în a-mi permite să simt furie sau orice altă emoție negativă... să o las să treacă. Eu vreau ca ceilalți să fie "ok" cu mine, să mă placă. Eu cred că nu m-ar plăcea dacă aș arăta că sunt furioasă. Din acest motiv, ascund ceea ce simt ... sau cel puțin, eu asta încerc. Adevărul este că nu reușesc să păcălesc pe nimeni, iar eu sunt în continuare furioasă. Furia este o emoție explozivă, care durează câteva minute. Însă eu stau cu ea cu zilele, pentru că o țin așa: mocnind. Și îmi face rău. Mă doare să spun asta, dar eu sunt cel mai mare dușman al meu.
Mă înclin în fața tuturor emoțiilor.
Fata în căutarea sensului
0 Comments