Bună, dragul meu cititor,
Îți cer scuze că nu am postat săptămâna trecută, dar m-am „scufundat în frica de nou”.
Acesta este un nou articol din categoria „Gânduri”. Cu toate că se încadrează aici, aș spune că aparține mai degrabă categoriei „Haos în emoții”, care, momentan, nu există pe acest blog.
Simt că... de fapt, nu știu ce simt. Am atât de multe emoții, unele chiar contradictorii, încât îmi este greu să le aștern pe hârtie și să mă liniștesc.
Așa că o să mă leg doar de ceea ce știu sigur. Iar cel mai sigur lucru, în acest moment, este că sunt pierdută.
Cred că m-a copleșit acest „nou drum” pe care l-am ales — cel de web developer. Îmi este frică de nou și de tot ce presupune acesta. La început eram încântată, visam cu ochii deschiși la ideea de a lucra în acest domeniu plin de posibilități. Apoi, am început să primesc doar răspunsuri negative de la firme.
Am aplicat chiar și pentru un post de voluntar — adică aș fi lucrat pe gratis, doar ca să plec de la actualul loc de muncă și să încep să-mi construiesc un viitor în domeniul web designului. Dar mi s-a spus că nu...
Și acum nu știu ce să fac. Să continui să învăț? De ce? Până la urmă, nu rezolv nimic... oricum nu mă va accepta nimeni.
Am ajuns să aplic și la posturi de introducere a datelor în calculator... orice, numai să plec de la acest loc de muncă. Nu mai suport să fiu acolo. Nu mai suport oamenii. Nu mai suport munca.
Și totuși, îmi spun că nu e momentul potrivit să plec — economia nu e una sigură...
Nu mai pot visa cu ochii deschiși la un nou început. Nu mă mai bucură nimic în viață. Nici măcar nu-i mai am pe cățeii mei lângă mine (sunt la mama).
Da, este culmea... sunt o...
Îmi pare atât de rău că am venit la voi cu acest mesaj...
Fata în căutarea sensului
0 Comments