Între visuri și disciplină

 Buna,

Aș da orice să pot lăsa chatDPT să facă această postarea, ar dura atât de puțin, dar nu pot. Am prieteni care apelează des la AI... Eu am făcut și un curs de AI pe Coursera. Dar știu că lucrurile care vin  ușor nu sunt neapărat cele mai benefice pe termen lung. Ne putem gândi la cărțile care sunt traduse cu AI și pe care nu le putem citi din cauza traducerii. Doar pentru că un lucru este mai ușor nu înseamnă că trebuie să îl facem.

Ascultam acum un podcast, How to build will and discipline in sports: Alexandru Codita "The Beast", cu Doctor Mihail, și discutau tocmai despre disciplină. Sportivul, Alexandru Codita, spunea că succesul este 80% disciplină și 20% motivație. Poate chiar așa este! Eu nu sunt o persoană motivată, v-am spus de multe ori că nu îmi găsesc scopul în viață și că nu „mă mișc”, adică stau mai tot timpul blocată în trecut. Am căutat mereu motivare și rezultatele rapide. Mă gândeam, vă mărturisesc cu rușine, la rezultatele rapide. Când am parcurs „Vindecarea copilului interior” am trecut repede peste pagini și mă gândeam doar la cât de simplu o să fie, cum o să mă schimb peste noapte și că toate angoasele o să dispară. Nu a fost așa! Am lucrat cu mine două săptămâni, aveam rezultate, și când am observat asta am renunțat. Poate pentru că nu îmi doream să îmi fie bine, dorința de a-mi face rău era mult mai mare atunci. Acum am reluat cartea, sunt la primele 20 de pagini de două săptămâni și nu cred că o să înaintez prea curând. 

Mă întorc la subiect, mă întorc la „disciplină”, mă întorc la rutină. Acum trecut am citit 25 de cărți, iar anul acesta am terminat una. Suntem în luna mai și nu văd să am progrese prea curând. Disciplină? Motivare? Adevărul e că îmi lipsesc ambele. Motivarea nu știu de unde să o iau, dar cred că disciplina se creează. Am nevoie de un pic și o foaie ca să îmi fac un plan. 

Acum trei săptămâni mi-am făcut abonamentul la sală și mi-am luat instructor. În prima săptămână am fost de două ori. În a doua săptămână am lipsit, am găsit scuze să nu merg, Săptămâna asta am fost, chiar dacă nu am vrut. De ce ? Pentru a mă ține de cuvânt. Nu față de instructor, ci față de mine. Vreau să introduc în viața mea rutina, nu într-un mod forțat, ci într-un mod conștient. 

Data viitoare o să vă spun mai multe despre mine, poate despre faptul că nu  mă hidratez, abia dacă beau un litru de apă pe zi, sau faptul că nu mănânc. Dar să nu credeți că sunt slabă, am 56 de kg la un metru și jumătate. 

Până data viitoare...

Cu drag,

Fata în căutarea sensului