Oare prin asumarea greșelii o să fiu apreciată?

 

Dragă, om în căutarea sensului,

 

Sper din tot sufletul că „boala” iubirii de sine te lovește de cel puțin zece ori pe zi. Pe mine mă lovește de fiecare dată când muncesc pentru asta. La ce mă refer? Eu nu mă iubesc pur și simplu, nu-mi ofer înțelegere și blândețe pur și simplu, ci este un proces. E nevoie să aduc nevoia aceasta în planul conștient, să analizez cum pot să-mi ofer alinare și apoi să aplic, că spunem așa, mecanic, ce am de făcut.

Hai, cu un exemplu!

Am povestit unei persoane avizate despre nevoia mea de iubire și cum vreau să gestionez această problemă de acum înainte. Ca să vă dau un exemplu: doream să fac un Excel special cu situațiile în care nu-mi ofer iubire, ca să pot să analizez categoriile de situații, să aflu cât de des de întâmplă, cum am reacționat și în cât timp s-a ameliorat situațiile. Pare interesant, nu? Dar Excel? Am lăsat terapeutul mască. Am renunțat la Excel, pentru că mi-am dat seama că doar puneam mai multă presiune pe mine, ci am optat, așa cum am scris în postarea anterioară, spre  o metodă mai blândă.

Cum am procedat săptămâna trecută?

Mi-am făcut un tabel pe caiet, conform exemplului de mai jos, în care  

Data

Titlu

Gând

Emoție

Comportament

Soluție

EU

13.03.2026

Greșeală = concediere?

Am greșit. O să observe șeful, o să fiu certată. Am dezamăgit.

Panică, Teamă,

Furie asupra propriei persoane

Inițial am ales să mă prefac că nu știu că am greșit. Speram să nu observe și să scap.

Dar am ales să-mi asum greșeala și s-o repar. Am trimis mail că există o eroare și că o repar. Șeful mi-a mulțumim.

După ce mi-am  asumat greșeala am simțit că am procedat corect și m-am iubit mai mult pentru cum am gestionat.

 

Oare prin asumarea greșelii o să fiu apreciată?

Într-o zi de vineri 13 am făcut o greșeală la muncă (Să greșești este uman!) și după ce am observat greșeala am intrat în panică. „Nu cumva să observe șeful”. Mă gândeam că o să fiu certată, că am dezamăgit, că o să mi se pună o etichetă, că nu o să mai primesc sarcini grele, care îmi și place să le fac. Mă gândeam chiar și la concediere (acum sunt în perioada de probă la noul job). Dar, în urma discuției cu terapeutul, am ajuns singură la concluzia că pot să-mi asum greșeala și să o repar. Eram atât de mândră de mine pentru asta! Situația care mi-a dat disconfort, teamă, panică, inițial, acum îmi aduce mândrie. A fost atât de simplu! Am trimis un mesaj șefului că există o greșeală, că o repar și că trimis înapoi documentul corectat. Mi-a mulțumim! Poate el deja observare eroarea! Poate că în loc să fie „dezamăgit” că am greșit, o să mă aprecieze și mai mult pentru am verificat ce am făcut, am reparat, asumat și comunicat. Da, cuvintele „dezamăgit” și „apreciat” indică încă o problemă la mine. Dar lucrez cu mine...

Ok, dragii mei, acesta a fost „gândul” de azi.

 

Vă îmbrățișez,

Fata în căutarea sensului

0 Comments