Dragă, om în
căutarea sensului,
Sper din tot
sufletul că „boala” iubirii de sine te lovește de cel puțin zece ori pe zi. Pe
mine mă lovește de fiecare dată când muncesc pentru asta. La ce mă refer?
Eu nu mă iubesc pur și simplu, nu-mi ofer înțelegere și blândețe pur și simplu,
ci este un proces. E nevoie să aduc nevoia aceasta în planul conștient, să
analizez cum pot să-mi ofer alinare și apoi să aplic, că spunem așa, mecanic,
ce am de făcut.
Hai, cu un
exemplu!
Am povestit unei
persoane avizate despre nevoia mea de iubire și cum vreau să gestionez
această problemă de acum înainte. Ca să vă dau un exemplu: doream să fac un Excel
special cu situațiile în care nu-mi ofer iubire, ca să pot să analizez
categoriile de situații, să aflu cât de des de întâmplă, cum am reacționat și în
cât timp s-a ameliorat situațiile. Pare interesant, nu? Dar Excel? Am lăsat
terapeutul mască. Am renunțat la Excel, pentru că mi-am dat seama că doar puneam
mai multă presiune pe mine, ci am optat, așa cum am scris în postarea anterioară, spre o metodă mai blândă.
Cum am
procedat săptămâna trecută?
Mi-am făcut un
tabel pe caiet, conform exemplului de mai jos, în care
|
Data |
Titlu |
Gând |
Emoție |
Comportament |
Soluție |
EU |
|
13.03.2026 |
Greșeală = concediere? |
Am greșit. O să observe șeful, o să fiu
certată. Am dezamăgit. |
Panică, Teamă, Furie asupra propriei persoane |
Inițial am ales să mă prefac că nu știu
că am greșit. Speram să nu observe și să scap. |
Dar am ales să-mi asum greșeala și s-o
repar. Am trimis mail că există o eroare și că o repar. Șeful mi-a mulțumim. |
După ce mi-am asumat greșeala am simțit că am procedat
corect și m-am iubit mai mult pentru cum am gestionat. |
Oare prin
asumarea greșelii o să fiu apreciată?
Într-o zi de
vineri 13 am făcut o greșeală la muncă (Să greșești este uman!) și după ce am
observat greșeala am intrat în panică. „Nu cumva să observe șeful”. Mă gândeam
că o să fiu certată, că am dezamăgit, că o să mi se pună o etichetă, că nu o să
mai primesc sarcini grele, care îmi și place să le fac. Mă gândeam chiar și la
concediere (acum sunt în perioada de probă la noul job). Dar, în urma discuției
cu terapeutul, am ajuns singură la concluzia că pot să-mi asum greșeala și să o
repar. Eram atât de mândră de mine pentru asta! Situația care mi-a dat
disconfort, teamă, panică, inițial, acum îmi aduce mândrie. A fost atât de
simplu! Am trimis un mesaj șefului că există o greșeală, că o repar și că
trimis înapoi documentul corectat. Mi-a mulțumim! Poate el deja observare
eroarea! Poate că în loc să fie „dezamăgit” că am greșit, o să mă aprecieze și mai
mult pentru am verificat ce am făcut, am reparat, asumat și comunicat. Da, cuvintele
„dezamăgit” și „apreciat” indică încă o problemă la mine. Dar lucrez cu mine...
Ok, dragii mei, acesta
a fost „gândul” de azi.
Vă îmbrățișez,
Fata în căutarea
sensului

0 Comments