"Pe frontul de vest nimic nou" de Erich Maria Remarque a fost prea mult pentru mine

 Buna dragule cititorule,

Aceasta nu este o recenzie tipică. Nu sunt aici să spun cât de mult mi-a plăcut această carte, "Pe frontul de vest nimic nou", ci să spun că pentru mine a fost prea mult.

A fost prea mult de două ori... De două ori am încercat să o citesc și de fiecare dată am renunțat. 

De ce? Pentru că este prea sinceră, prea dură... prea reală. Nu scriu această recenzie pentru a vă împiedica să o citiți, ba chiar vă încurajez. Este povestea unui soldat neamț pe frontul de vest în timpul Primului Război Mondial. Este o perspectivă interesantă... dar descrie cum mor oameni și cum...Cum să vă spun? Nu știam că șobolanii pot mânca cadavre. Sau... ce făceau soldații cu sapa... Am citit informațiile acestea acum mult timp, 4-5 luni, și încă sunt vii în mine. M-am oprit din citit pentru că aveam coșmaruri de la ea.

Cred că nu m-ar fi șocat atât de mult dacă nu era nenorocitul ăsta de război din Ucraina, sau orice alt război nenorocit. Nenorocit! Pentru că orice război este nenorocit! Cum este posibil să mai existe aceste orori?

Dacă puteți citi această carte, vă felicit! Dacă ați citit-o deja, mă înclin! Eu am fost slabă. Dar atât cât am citit, mi-am dat seama că are o scriitură bună, datorită simplității și realității expuse.  Cred că tema principală a cărți este să arate cititorului ororile de pe câmpul de luptă și să tragă un semnal de alarmă. La mine a ajuns mesajul!

Să nu lăsăm ura și dorința de putere a unora să ne distrugă viața!

Fata în căutarea sensului